M-a trezit o ploaie aducătoare de regrete.
Și îmi pare rău că am ales calea deznadejdii în loc de cea a speranței. Am ales alegerile pripite în loc de cele chibzuite și vocea judecății în loc de cea a inimii. M-am împotmolit în nopți fără vise cînd puteam să dau viață atîtor iluzii tîrzii. M-am resemnat fără să am certitudini, am încetat a mai aștepta cînd trebuia să fac exact pe dos.
Dintr-o dată nu mi-am mai regăsit povestea în paginile amăgitoare din romanele vechi; mare greșeală, povestea mea e tocmai una dintre ele. Am renunțat la pasiuni călătoare fără să știu că ele de fapt erau iubiri fără margini. Am părăsit oameni pe care i-am confundat cu pungași aducători de rele cînd ei de fapt îmi erau prieteni.
Am luat decizii greșite cînd mă trăgeau de mînecă cele corecte. Și nu le-am dat ascultare.
Și îmi pare rău.
0 Răspunsuri to “Vineri. Regrete.”