Laboratorul Cristinei


eh… şi când eram mică visam împreună cu alţi doi prieteni să avem o fabrică de bomboane din care să ne înfruptăm la orice oră din zi… nu voiam să mai depindem de banii mamei, sau de toanele doamnei vânzătoare care nu era dispusă mereu să ne dea bomboane pe datorie…
în fond, cât ar fi fost de greu? trei copii trăzniţi să pună pe picioare o fabrică de bomboane… nimic mai dulce. Aveam nevoie de zahăr, caramel, arome, culori… muuulte culori şi, voila! Aveam de gând să facem din centrala din spatele blocului cartierul general al fabricii şi să angajăm oameni mari pe post de “lucrători la bomboane”; nu de alta, cred că afacerea ar fi fost rentabilă, doar în fiecare zi căram printre ţevile centralei furnizoare de apă zahăr, miere de albine în borcănele (furate de pe la casele noastre), creioane colorate şi plastilină. Doar că ne-a prins nenea centralist şi s-a dus afacerea de râpă!
Amintiri… eram copii… câte din visele copilăriei se împlinesc mai târziu? Dar câte îşi păstrează inocenţa copilărească şi candoarea? Şi mai ales, dăinuiesc ele în timp?

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Cipri says:

    Surioara mea…:X…Sunt mandru de tine…BLOGUL.va fi un succes total….te iubesc:X:X:X

    Like

  2. livia says:

    of doamne..cati nu avem vise 8->..si ne dorim sa devina realitate (unele,cele frumoase :d )..dar..stii..esti un om mai vesel daca visezi..si un om implinit daca dai viata viselor..

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s