Ceva tipic

Îmi amintesc de vremurile copilăriei, când îmi legam măseaua de aţă şi aţa de mânerul uşii… asta aş fi vrut să fac azi dimineaă când m-am trezit cu o durere de măsea îngrozitoare… mi-am spus “eh, cred că îmi creşte măseaua de minte” (aveam mare nevoie de ea:D), dar de unde?
La ora de română a început aşa tare să mă doară, încât vedeam prin tablă, auzeam ecoul a ceea ce se vorbea, eram total absentă… şi culmea ironiei, afară era aşa frumos… mă uitam pierdută pe geam, vedeam la etajul 3 al blocului de vis-a-vis o familie aşezată la masă, dar ei nu mă vedeau pe mine, mă uitam cum aşeza o femeie tacâmurile şi cum o fetiţă micuţă alerga printre picioarele ei (mai târziu a primit o palmă pentru asta;))), cineva a tras jaluzelele! Dar,vai! Nu erau cele de la geamul “familiei fericite”, ci de la geamul pe care priveam eu…
“Eh, Cristina e îndrăgostită”, s-a conformat profesoara şi m-a lăsat cufundată în visele mele… mă întorc la masa eroilor mei, mâncau liniştiţi… iar pe mine continua să mă doară măseaua…
Căutam o aţă să o leg de uşă.

“Ca să îţi treacă măseaua, ia un algocalmin”:)) – bună idee

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s