monolog

Te plângi că ţi-e mult prea greu, că te copleşesc necazurile, ai sufletul apăsat de greutatea unei cortine…cortina scenei pe care se joacă viaţa ta…ai, biată făptură, o viaţă grea…
cu toate acestea: Eşti egoistă!
Să nu crezi că îmi face plăcere să te acuz, de fapt, nu am nici un drept, dar nu pot sta indiferentă privindu-te cum te pierzi in neant! E datoria mea să îţi deschid ochii, să te fac să priveşti către zări mai luminate şi mai deschise…ţi-ai creat propriul Univers şi te laşi acaparată de negura lui!
Duci o existenţă mediocră şi pun pariu că nu ai gustat niciodată frumuseţea unui răsărit de primăvară, nu ai cunoscut sunetul limpede al primului cosit…ai văzut cum zboară fluturii dar nu te-ai întrebat cum reuşesc, nu ai fost atrasă de beatitudinea lor…nu ai alergat niciodată desculţ prin ploaie, să simţi noroiul ţâşnind printre degetele golaşe…
în schimb, stai şi enumeri secunde, minute, ore, zile…până când, ce?
Cât ai de gând să mai stai ascunsă în tine?ă mă întreb dacă te gândeşti vreodată că ai putea să trăieşti şi altfel decât o faci…
Şi te întreb:
-te-ai întrebat vreodată?

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. mik says:

    Babii Cristina Diana – scriitoare in devenire 😉

    *

    ****** ***** * * *
    * * * * *
    * ***** ~~~~ * * * ____
    * * * * *
    * ***** * ******

    ****** ****** ****** ******
    * * * * *
    ****** ****** ****** *
    * * * * *
    ****** ****** ****** ******

    Like

  2. mik says:

    :((:(( nu imi arata….

    era scris acolo k te iubesc:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s