la o cafenea

78b7681d806293bf

Bate vântul destul de puternic, încerc să îmi aleg cuvinte cât mai potrivite,dar nu pot spune că “adie uşor”, când de fapt rafale de vânt ridică ambalaje de la chips-uri, hârtii şi alte elemente poluante şi le rostogoleşte deasupra străzilor stropite de ploaie… E o atmosferă dezolantă, m-am udat la picioare şi începe să mi se facă tot mai frig. Îmi strâng braţele în jurul trupului… suflu puternic în pumni şi îmi simt respiraţia fierbinte dureros de plăcută… sângele se repune în mişcare… mă uit acum în vitrina unui magazin, am nasul atât de roşu încât aă putea cu uşurinţă să candidez pentru postul de “Rudolf” -renul lui Moş Crăciun… simt că dacă mai stau aşa mult timp, nici nu îmi voi mai aminti ce tocmai am spus că simt…
Ştiu doar că trebuie să înaintez, să duc misiunea la capăt, nu sunt genul de fată care se dă bătută; şi totuşi, ce simt? miros de cafea fierbinte?!?… poate că simţurile îmi joacă feste, însă…ridicând privirea, dau nas în nas cu emblema unei cafenele.
Pare pustie dinafară, cu toate astea ,paşii mă poartă mecanic către uşă, mâna tinde să o deschidă, şi mie îmi miroase tot mai plăcut a cafea…
M-am înşelat. Cafeneaua nu era pustie..erau acolo o mulţime de scaune, mese, ceşti de cafea murdare, una e vărsată pe masa din stânga uşii, o jumătate de covrig împrăştiat pe aceeaşi masă…poate se pregătesc să închidă (deşi ora târzie trădează acest prim gând)
şi iată că iar m-am înşelat.
de după uşa de la bar apare un om cu figura lată, cu obrajii brăzdaţi de riduri…se opreşte, ridică privirea din pământ şi se uită lung la mine, frecându-şi degetele aspre de bărbie, trecându-le peste barba crescută dezordonat…pentru un moment am simţit că îmi ingheaţă sângele, îşi fixase ochii lacomi pe mine şi păreau să vadă în interiorul meu…din simplu impuls, am dat un pas înapoi.
Un zgomot imi distrage atenţia şi privirea mea se îndreaptă către tejgheaua de la bar, timp în care straniul personaj masculin, îşi retrage privirea şi aprinde liniştit o ţigaă…îl urmăresc cum merge către masa pe care zăceau ceaşca de cafea răsturnată şi jumătatea de covrig uscat…scoate un ziar din buzunar şi începe să citească liniştit…nu îmi dă nici cea mai mică atenţie…curiozitatea mă ţine pe loc şi mă determină să mă apropii de el…cum înaintam, o pagină din ziar cade, dar barbatul nu schiţează nici cel mai mic gest de surprindere, s-ar zice că a lăsat-o să cadă intenţionat.
Mă simt obligată să o ridic şi să i-o înapoiez…îi spun: “v-a căzut pagina asta domnule…”
ochii îmi scânteiază de curiozitate şi înainte să apuc a i-o înmâna, citesc un titlu mare:
“DUMINICĂ, 1 FEBRUARIE , LA O CAFENEA”…merg cu privirea mai departe…”o tânără adolescentă a fost ucisă cu bestialitate de un necunoscut consumator….”
am reuşit doar să clipesc, timpul s-a oprit în loc…

Advertisements

One Comment Add yours

  1. mik says:

    a coffee and a new love ,please!!!

    asta e de stiut ..Doamne ..imi aduc aminte cum am facut cand am citit asta ..prima data ..;))

    sa te pregatesti pentru ce trebuie sa urmezi ..asa ca scrie …si stii ce sa scrii:X::X

    te iubesc mult shotiutzo care esti tu !!!!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s