e târziu!

Şi iar m-am trezit foarte târziu, pe la orele 12 ale amiezii… nu ştiu, ceasul ăsta al meu ticăie, dar nu îşi mai mişcă acele; ca şi cum timpul a rămas pe loc.
Atunci, poate că aş vrea să fiu mereu liceana veselă care deschidea cartea de română la aceeaşi pagină în fiecare oră şi care ajungea la şcoală la aceeaşi oră târzie de opt şi zece indiferent de zi sau de anotimp…
Ciudat lucru cum atunci când fac o incursiune în trecut mă tot gândesc la perioada liceului; poate pentru că nu au trecut decât două luni de când s-a trerminat! Au început să aibă loc tot soiul de schimbări în viaţa mea şi nu îmi prea plac…
De ce trebuie să renunţăm mereu la un lucru pe care îl facem cu drag? De ce nu mai putem gusta o îngheţată cu aceeaşi poftă cu care o făceam atunci când eram copii?
Şi de ce nu putem lua cu noi toate acele lucruri care ne fac să zâmbesc? cum ar fi o bulgăreală dintr-o zi de decembrie în curtea şcolii, sau primul răsărit al verii?
Dar zgomotul roţilor de tren în drumul spre mare? Da, da! şi dimineaţa târzie de după majoratul tău?
Aş vrea să le pot scrie pe buzele mele, să le gust la fiecare sărut de-al lui (oricare ar fi el), să le pot spune întregii lumi, să mă bucur de ele în ficare clipă!
trezeşte-te Cristina! Nu mai visa atât!
E amiaza deja!

sedinta foto (131)

Advertisements

One Comment Add yours

  1. mik says:

    nu e târziu pentru nimic..tu poţi face toate aceste lucruri să reînvie ..ai puterea necesară..

    tu şi visele tale !!!

    >:D< te iubesc

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s