Niciodată

Ne-am despărţit.

Ceva obişnuit, la noi. Nu ar fi prima oară.
Doar că au trecut mai mult de trei zile… au trecut trei săptămâni!
Da, le număr. Ştiu. Sunt absurdă.
Poate, dar aşa supravieţuiesc.. dedicându-ţi fiecare secundă din libertatea mea când tu o ai pe a ta şi te bucuri din plin de ea. Asta mă face ca o prizonieră a ta, nu?
Îmi dai atenţie cu porţia, mă supui la indiferenţă ca şi cum aş fi o criminală în serie.
Ce? te-am omorât?
Eu văd că eşti teafăr şi fericit. Da, aş spune chiar “fericit”!
Nu te înţeleg, spuneai că doar eu îţi aduc fericirea! că nu ai motive pentru care să zâmbeşti, dar că eu sunt unul, unicul!
Te iubesc, aşa cum sunt, neîndemânatică.
Supărăcioasă.
Dar să ştii că mi-am regăsit zâmbetul…. ştii că l-am pierdut de ceva vreme, nu?
Ce prostie, normal că ştii, doar tu mi l-ai şters de pe buze!
Ai şters zâmbetul şi ai desenat lacrimi… mi-ai întunecat chipul şi ai brăzdat cearcăne pe sub ochii verzi!
Te-ai crezut mare pictor!
ha ha ha!
Hai vino să vezi ce tablou ai realizat, vino!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s