Interviu

the_smell_of_salt_air_by_foureyes

Reporter: Spune-mi, cum te simţi de când…

Ea: de când m-a părăsit? asta ai vrut să spui nu? pentru unii oameni termenul poate părea înjositor, dar este ceva firesc, ni se întâmplă tuturor. Doar că nu toţi recunosc!

R: îmi cer scuze, nu am vrut să te simţi prost. Totuşi, cum e? cum te simţi?

E: aş minţi dacă aş spune : ” Grozav! Pot la fel de bine şi fără el!”

Nu, nu! nu pot deloc fără el.

Când închid ochii, îl văd mergând stăpân pe sine, îl aud cum râde zgomotos, îi simt respiraţia caldă şoptindu-mi că mă vrea… că încă mă vrea!

Am citit multe articole prin reviste, pe net, toată lumea spune acelaşi lucru: “Nu te mai gândi la el! Nu îl mai căuta, nu îl suna, aruncă toate amintirile de la el (lucruri palpabile), şterge toate pozele cu voi, etc. etc!”

Bine, am făcut şi astea, dar nu pentru că aşa mă îndruma nu ştiu care medic psiholog. ci pentru că era inevitabil, după atâta suferinţă, să ajung să spun “Gata!”

Şi atunci, am aruncat tot ce aveam de la el, am şters de curând toate pozele cu noi, sau cu el, parcă nici a-l suna nu mai este o necesitate…

R: să înţeleg că, gata, l-ai uitat?

E: (râzând cu poftă) eeeh, da! nici vorbă!

e mai prezent ca niciodată! stă undeva în mintea mea şi nu îl pot scoate… şi dacă ar fi fost doar în minte, ar fi fost bine… dar e şi în suflet!

păstrez toate amintirile cu el, toate momentele frumoase… inevitabil, orice aş face, mă gândesc la NOI şi aş da orice să îl pot aduce înapoi în braţele mele!

Orice!

R: am înţeles că ar fi cel mai rău lucru pe care l-ai putea face, să îl aduci înapoi după tot răul pe care l-a cauzat… de ce nu încerci să îl uiţi pur şi simplu?

E: crezi că nu am încercat? crezi că nu mi-am ocupat timpul cu alte lucruri, nu am ieşit cu prietenii?

ştii ce s-a întâmplat? într-un final, făceam toate lucrurile prost pentru că nu mă puteam concentra, prietenii m-au lăsat pentru că vorbeam întruna de el şi am ajuns să citesc cărţi siropoase sau să mă uit la filme de dragoste care mă fac să plâng.

Plâng şi fără să mă uit la filme :))

Plâng din orice, atât am ajuns de vulnerabilă fără el…

R: eu sunt convinsă că totuşi există o soluţie…

E: eu nu vreau să o caut, cu atât mai puţin să o găsesc.. mă mulţumesc cu a-l păstra mereu în gândurile mele, cu a-i păstra un loc în viaţa mea, a-l aştepta…

R: aşa vrei să îţi trăieşti restul zilelor?

E: DA! să îl iubesc, deşi nu merită şi dacă ar şti, m-ar dispreţui!

R: nu mă aşteptam la nişte răspunsuri atât de hotărâte şi la o determinare atât de mare din partea ta!

eu speram să găsesc în tine o femeie puternică, care a reuşit să treacă peste… sper să nu te superi dacă nu voi publica acest interviu, eşti un exemplu negativ pentru femeile aflate în situaţia ta.

E: faptul că-l  iubesc nu mă face mai puţin puternică!

poate doar am nevoie de timp.

R: (se gândeşte)…

Sfârşit

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Exemplu negativ? … ummm, i dont think so..
    Ahh, solutia cu stersul pozelor… nu e cea mai buna. De fapt, nu as face asta 🙂

    Like

    1. shotiutza says:

      deja le-am şters… şi am ajuns să le caut prin recycle :))
      :-<

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s