The begining of the end…

903670126.img (Small)
Voi încerca să renunţ la ambiguitate, voi vorbi clar şi concis!
e o chestiune care mă priveşte pe mine şi îmi place să cred că vorbesc în numele multor alte persoane.
E timpul să spun : “Gata!”.. da, ştiu, mă pregăteam de mult să o fac.
dar parcă niciodată nu am ajuns să îmi plâng de milă, să caut cu disperare un umăr pe care să plâng, să cerşesc atenţie, aşa cum o fac acum!
niciodată nu priveam lucrurile cu atâta lipsă de culoare ca acum…

nu mai sunt în stare să mă bucur măcar o oră pe zi, din orice motiv, cât ar fi el de neînsemnat! măcar zece minute, sau unul singur! nu văd altceva decât dezastru, mă închid în nefericita mea cochilie şi refuz să primesc ajutor! refuz să ies la lumină… de fapt, sunt aproape convinsă că nu mai există lumină pentru mine!

“nu, fericirea nu a fost făcută pentru mine”, asta îmi tot repetam şi mă mulţumeam cu a mă complace vechilor (deja) obiceiuri: mâncam multă ciocolată (mă calma), pierdeam nopţile uitându-mă la filme şi ziua întreagă dormeam.
😐

Mi se pare foarte nedrept ca din cauza unui “EL” viaţa unei “EA”  să fie dată peste cap, distrusă, chiar aş putea să spun.
Am spus că renunţ la ambiguitate, reformulez:

Mi se pare foarte nedrept ca din cauza LUI, viaţa MEA să fie dată peste cap, distrusă, chiar aş putea să spun.

Dacă tu poţi fi indiferent, pot fi şi eu.

Dacă tu poţi trece peste, pot şi eu!

Dacă tu poţi fi fericit fără mine… află că eu nu pot, dar încerc!

P.S. sunt sigură că în cel mult zece minute mă pun la o serie de filme şi mâine iar dorm… nu sunt sigură în privinţa ciocolatei, mă mai gândesc 😀

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Pe mine ciocolata ma agita.. In schimb am o noua prietena: cafeaua :|:|

    Like

  2. BadMovePepi says:

    Mda… Mare dreptate ai avut cand ai spus ca vbesti in numele multor alte persoane… Ai atins un punct sensibil si culmea e ca acum vreo saptamana vroiam sa postez ceva asemanator, dar4 stiam ca EA citeste blogul, si nu am vrut sa se simta importanta… Cert este ca am realizat o chestie…. Nu am un prieten pe umarul caruia sa plang, toti planbg pe umarul meu, toti imi povestesc, NIMENI nu ma asculta si pe mine… Mare greseala am facut sa imi aleg meseria de psiholog… :|:|:|

    @Claudia : Lasa cafeaua, crede-ma aveam perioade in care beam 10 pe zi, e cea mai proasta alegere !!!!! Te distruge !

    Like

    1. shotiutza says:

      da pepi, ştiu cum e să îi asculţi pe toţi, dar nimeni să nu te asculte şi pe tine :-<
      şi, ce noroc pe mine că mie nu îmi citeşte EL blogul 😛
      pot să scriu ce vreau de el, nu a afla vreodată 😀

      P.S: eşti psiholog :O?

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s