Cazul Domnului T. (partea a doua)

Victim__by_AnnetteSkye
Patru zile de la accidentul feroviar de pe DN 13.
Încă nici un indiciu cu privire la cauzele acestuia sau la identitatea femeii.
-Nu a raportat nimeni lipsa victimei?
-Nu domnule! Nici un anunţ, la nici un sediu.
-Numai de ar trăi, în ea stă tot adevărul, răspunde absent agentul nostru, privind tabloul din spatele Irinei.
-Miros cumva interes personal în tot acest caz, domnule?
-Nu fi ridicolă Irina! Vezi dacă sunt în ordine dosarele alea, fugi, repede!
Irina iese din biroul şefului, sigură pe bănuielile ei. Clar, Domnul T. e afectat de caz mai mult decât vrea să arate.
În aceeaşi miercuri, dar după-amiază, acesta făcuse o vizită victimei. Starea ei nu suferise nici o modificare iar medicii erau rezervaţi cu privire la şansele de supravieţuire.
Domnul T. era deja un vizitator cunoscut al victimei, avea trecere la toţi medicii de gardă şi la toate asistentele; din seara accidentului până în prezent, venea de două ori pe zi să se intereseze de starea ei. Cu toate acestea, nu a văzut-o niciodată. Se mulţumise doar să afle de ea, să o urmărească de departe cum respira greu cu ajutorul aparatului.
“Trebuie să o văd!” îşi spuse şi intră în rezervă cu convingerea că va avea curajul să se apropie de ea.
Curajul însă îi pierise în momentul în care o văzuse cu ochii deschişi, privind ţintă spre el. Îngheţă în faţa ei privind-o cu nesaţ; sângele începuse a-i fierbe în vene şi simţea că e gata să cedeze.
Se apropie încet de pat şi observă că privirea îi rămase pironită în locul de unde plecase el.
“Nu pe mine mă privea. Da, da, normal. E sub efectul sedativelor, probabil doarme cu ochii deschişi… tontule, ce te-ai speriat aşa?”, se mustră în gând.
Inima îi bătea să îi sară din piept.
Îndrăzni în cele din urmă să se apropie suficient încât să îi poată da masca de oxigen la o parte, preţ de câteva secunde…
Ochii ei verzi, de sticlă, tenul de porţelan, aluniţa din colţul gurii. Câteva riduri care nu erau acolo când o văzuse ultima dată.
Ochii i se umplură de lacrimi şi Domnul T. plângea pentru prima dată după 24 de ani…

To be continued…

Advertisements

5 Comments Add yours

  1. Iar mie mi se facu pielea de gaina :-s :d

    Like

    1. shotiutza says:

      @SmallStranger
      >:)

      Like

  2. fireflight says:

    Si Domnul T va realiza multe…si lacrimile-i vor cadea mai amare ca nu a stiut sa pretuiasca totul si s-a multumit cu nimic.

    Like

  3. ju5tfstyle says:

    povestea capătă o întorsură neaşteptată , curajosul T devine un pion în propriul joc , partea a treia mă va lămuri cu siguranţă …

    Like

    1. shotiutza says:

      @ju5tfstyle
      eu cred ca mai mult te va deruta 😀

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s