Scrisoare de dragoste

“Încarcă-mă tu de viaţă şi zâmbete! Sărută-mă pe creştet şi ajută-mă să cresc!”. Puse stiloul jos şi băgă scrisoarea în plic. Îl umezi cu limba şi îl sigilă. Corpul ei ocupa un loc la bar, dar mintea… mintea urma cărări nebănuite. Numai gândul că ar putea pătrunde până într-acolo o cutremură. Dar îi plăcea. Îi plăcea să se gândească la el. Să îl sărute cu ploaia, să îi admire chipul din fotografii.
Se ridică, primul gest fu acela de a scoate portofelul din geantă, dar vărsă berea pe tejghea. Vai, unde îţi este mintea, tu, copilă îmbătată? Priveşte, scrisoarea pe care în sfârşit îţi făcuseşi curaj să o scrii, e udă! Scrisul s-a şters şi să aşterni aceleaşi cuvinte a doua oară e ca şi cum ai încerca să treci o apă din nou, după ce te-ai înecat.
De ce zâmbeşti? oare nu îţi pare rău?
“De ce aş regreta?”, îmi răspunse cu nonşalanţă. “Doar nu era pentru el!”

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. Welcome back! 🙂
    Mi-e dor sa te citesc 🙂

    Like

  2. celmaibun says:

    “să aşterni aceleaşi cuvinte a doua oară e ca şi cum ai încerca să treci o apă din nou, după ce te-ai înecat.” – WOW!

    Like

  3. Lucia says:

    Foarte frumos… nu mai am cuvinte.
    Esti o mâna de om, dar duci în spate un munte de talent.
    Cine este muza ta? 🙂

    Like

  4. shotiutza says:

    @SmallStranger: eh, ştii că nu mă puteam lăsa. I’m addicted 😀
    @celmaibun: să înţeleg că îţi place :”>
    @Lucia: mulţumesc mult :*:*

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s