Gînduri tîrzii

Printre buzele tale cinstite au început uşor-uşor să se furişeze fibre de minciuni. Te-ai lovit de un mănunchi de cărămizi stacojii şi ochii te dor de la atîta culoare oarbă. Te-ai pierdut în mulţimea de nerozi, făţarnici şi deloc altruişti. Nu vezi că pe străzile lor zac paşi bolnavi întipăriţi în asfaltul mereu udat de ploaie?

Cum de ai reuşit tu, suflet cast, să miroşi a egoism? Te-ai vîndut pe nişte himere, pentru nişte suflete goale precum oamenii din Eden. Ai un zîmbet mort, dar eşti fericit în condiţia ta mizeră.
Trupu-ţi freamătă de dorinţă, dar ai o inimă săracă.
Eşti sus, foarte sus, unde ochii mei nu te pot ajunge, dar aripile-ţi sunt din piatră. Eşti o sculptură nereuşită a celor ce ţi-au promis fericirea.

Întoarce-te în pripă, eu încă te aştept!

Advertisements

5 Comments Add yours

  1. Daisy says:

    eşti grozavă :*

    Like

    1. shotiutza says:

      Mulțumesc tare mult :*

      Like

  2. Ce frumos !!! Esti talentata,eh.Imi place tare cum scrii 🙂

    Like

    1. shotiutza says:

      Mulțumesc, Alexuța :*

      Like

  3. Cherry Pie says:

    Dragut…inteleg tipul asta de scris cu subantelesuri si multe dedesubturi e ok…dar daca citesc mai mult de o pagina obosesc grozav. Ganduri, Legaturi, Trimiteri etc…Bravo Cristinuta…!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s