Luni. Amintiri.

Cel mai ușor ar fi să las lucrurile la voia întîmplării. Nu mi-ar răpi nici timpul nici energia de care am atîta nevoie. Să le las să alunece pe un făgaș pe care îl voi numi, convențional, normal și să nu mă intereseze soarta lor decît atunci cînd le voi fi întîlnit pe drum. Întîmplător.

Și dacă toți am face la fel, dacă toți am apela la indiferență ori de cîte ori ne simțim încătușați, nu ne-ar mai rămîne nimic decît hainele croite prea strîmt pentru idealurile care zac în noi și poate, puțin mai mult timp pentru a admira cerul. E drept că nu am mai aduna decît amintiri în care se regăsește prea mult egoistul „eu” și atunci, cu ce am mai umple albumul foto de familie? Cu ce amintiri, dacă ele nu ar exista?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s