Joi. Decepții.

 

E adevărat că toamna aduce cu ea un soi de răceală. Nu e din cauză că soarele s-a speriat, nici că frunzele au murit, e din cauza lui; a sufletului. Cu orice veșminte l-aș îmbrăca, e în van, căci lui nu-i lipsesc hainele, hrana sau bucuria. Ooo, dar chiar e foarte bucuros! Nu știu cum se face că în toată veselia lui, are totuși timp să fie trist. Am o bănuială totuși. Cred că știu de ce îi prisosește timpul.

Îi lipsește iubirea de-o vară. Vară care a trecut și nici într-un veac nu se va mai întoarce.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s