A naibii carte!

A naibii să fiu dacă mai deschid cartea aia! Dacă mai citesc un rînd din ea! Înșelătoare copertă, din piele care miroase atît de bine, atît de familiar. Cuvinte scrise ordonat, înclinate puțin spre stînga, îngrijite și atent creionate. La început nu eram în stare să ajung la ea; copiil fiind,  aveam nevoie mereu de o scară ca să-i ating raftul. Și atunci nu puteam decît să-i mîngîi cotorul, să-mi las degetele să simtă pielea fină, literele încrustate, așa cum simți o cicatrice săpată pe un corp întins.
Dar am reușit într-o zi să o iau… era atît de grea încît am crezut că mă prăbușesc. Am ținut-o în mîinile mele și o priveam cu ochii căscați. Prima noastră întîlnire a fost perfectă. Ca o noapte cu vin roșu și muzică bună. Neapărat roșu.

Primul rînd a fost încîntător. Nu-mi venea a crede ochilor. Nu credeam că există vorbe mai înțelepte, scris mai frumos, sinceritate mai abundentă, adevăr mai adevărat. N-am lăsat-o din mînă timp de două luni jumătate, chiar dacă unele paragrafe m-au scos din minți.

Stă pe noptiera mea acum. Mi-e frică să o mai deschid, ultimele cuvinte pe care le-am citit nu au fost deloc prietenoase. De fapt, au fost cele mai goale pe care le-am citit vreodată. Nu am curajul să o pun la loc. Nu știu dacă m-aș mai putea cățăra cu atîta entuziasm tocmai acolo, sus și să o așez cuminte. Aș fi rupt-o de multe ori. Aș fi ars-o.
Dar nu aș fi schimbat nici un cuvînt. Nici un rînd.

Și acum nu mai sînt copilul de atunci.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s