Descoperă-ți ochii!

Imagine

A fost pe rînd toate personajele ei feminine preferate, cînd lepăda o mască, o apuca însetată pe cealaltă și de fiecare dată i se părea că îi vine cel mai bine; că i se mulează cel mai elegant pe trăsăturile ei bohemiene, că îi scoate cel mai tare în evidență ochii primăvăratici. A fost cînd puternică precum Ghiocela, cînd firavă și naivă precum Catherine Earnshaw, cînd nepăsătoare ca Donna Alba. De asta, de multe ori, o puteai vedea tresărind de fericire, alergînd fluturii, întrecîndu-se cu norii, dar la fel de des își ștergea obrajii umezi și desena pe geamurile aburinde chipuri triste. Starea aceasta de confuzie îi schimbase zilele și i le împovărase cu un greu sentiment de pustiu. Nu putea așeza cartea pe noptieră și își petrecea nopțile înecîndu-se în paginile răsfoite deja ale unei povești trecute. Greu se trezea în lumea de-afară și cînd reușea, ațipea iar în rîndurile cărții.

Nu se lamenta. Pomeții plini de roșu i se ridicau cîteodată atît de tare, buzele dezveleau dinții inegali și îi plăcea să spună că rîde. Da, așa spunea. Că rîde. Ha ha, femeie, ha ha! Cît poți rîde de mult? Din care suflet îți vei mai scoate horcăielile pe care tu le numești „rîs”? Ah, ochii nu pot minți, ai un întuneric rece în ei, ca o cameră în care cîndva a ars un foc și pereții  încă se țin pe picioare, afumați și desenați de vagabonzi. Cînd se vor dărîma zidurile și vei construi altele, voi ști. Pentru că te voi auzi rîzînd ca odinioară.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s