Cum am devenit oarbă.

Imagine

Da, te orbește! Nu înseamnă că îți învăluie ochii în întuneric și începi să pipăi pereții și nici nu înseamnă că nu vei mai putea citi vreodată o carte. Te orbește altfel, te face mai prost!

Începi să crezi că toate personajele lui Jane Austen și-au dat întîlnire în cel cu care te ții de mînă, brusc ți se pare că n-ai văzut ochi mai albaștri decît poate în apa mării sau în albastrul cerului senin, bla, bla. Are o voce de bariton, dar nu chiar așa de dură, adică, da, e dură, dar nu cu tine, cînd îți vorbește ție e ca un copil dulce care spune pentru prima dată „mama, vreau să fac pipi” – adică timidă, dar îndrăzneață, firește –.

Și brațele, oo, da, brațele! Simți că e un soi de Napoleon care te protejează ca un scut, dacă nu o fi chiar scutul însuși. Și tu ești, vrăjită, pierdută, proastă.

Că așa e cînd iubești, devii orb. Vindecarea înseamnă lepădare de obișnuință și o pereche caraghioasă de ochelari cu lentilele ca fundul de borcan. Sincer, cine ar vrea să poarte pe nasul fin așa ceva?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s