Prietenii pe muchie de cuțit.

friends

Nu demult mi-am dat seama că sînt înconjurată de prea multe persoane de sex masculin. La propriu.

Tata, a cărui absență o simt tot mai mult cu cît tiparul meu masculin își ascute colțurile chipului.
Prietenul pe care l-am refuzat de-atîtea ori, că n-am degete la trei mîini ca să-mi dau seama, dar după care acum îmi pare rău.
Prietenul pe care nu l-am vrut și acum îl vreau.
Prietenul pe care nu l-am cunoscut niciodată, dar ale cărui conversații virtuale îmi cauzează insomnii.
Prietenul care e cel mai bun prieten al celui cu care voiam să-mi petrec restul zilelor – și din ăștia-s mulți al dracului!
Prietenul care e mai în vîrstă decît mine – mult mai în vîrstă! –, dar care îmi urmărește pașii și are grijă să nu mă împiedic.
Și tot așa. Am o groază de prieteni din ăștia cărora de multe ori titlul nu le face cinste pentru că nu se apropie cîtuși de puțin de noțiunea de bază a unei relații de amiciție.
Îmi imaginez de multe ori că în spatele sfaturilor prietenoase se ascund intenții nedemne de un prieten. Că mi-ar devora și sufletul dacă nu le-aș mai spune cît mi-e de greu uneori. Dar mai degrabă mi-ar devora trupul, căci tot acolo ajungem într-un final. Nu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s