Cazul domnului T. (partea a șaptea)

Suntemnisteidioti

– Uită-te la noi cît sîntem de idioți! O adunătură de idioți care fumează și fac rotocoale dintr-un fum cancerigen, apoi pisează satisfăcuți țigara cu un ultim gest de dependență cronică.

A. își țuguie buzele într-un sărut imaginar și scoate cerculețe aproape albe din fumul acela care atît de mult îi displace. „1, 2, 3”, numără în gînd. Jazzul sună bine și A. își pierde mințile undeva între primul și al treilea fum. Cineva o trage de mînecă, dar ea nu se mișcă din loc, pare că a prins rădăcini în podeaua din lemn. „Cît o fi ceasul?”, îi vine în minte.

– E tîrziu, A., e mai tîrziu decît te-ai fi gîndit, i se răspunde de undeva. Și vorbele-s așa grele, că îi atîrnă în cap ca o găleată cu apă în urechea-i gingașă.

„Fir-ați ai dracu’, acum îmi citiți și gîndurile”, își spune nervoasă și scuipă cu nerv ultimele resturi de tutun. Cade inertă în pat, acoperă lumina becului cu degetele de trandafir, simte că fiecare rază îi arde ochii. „T., unde ești? La naiba, niciodată nu ești aici cînd am nevoie de tine”, zice îmbrățișînd cu drag o cămașă neagră uitată pe pat. Se rostogolește și dă ochii peste cap, buzele-i uscate cer apă și trupul cere odihnă, dar cade într-o serie de convulsii din care nu-și revine decît prea tîrziu.

Cînd T. stinse lumina de la baie și intră în dormitor, A. zăcea în pat adormită și fără simțire. T. o sărută pe frunte, îi stinse țigara din scrumieră, își luă geaca pe umeri și ieși în oraș.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s