Un suflet de romancier nu poate scrie poezii.

Image

E-o pecete pe suflet iubirea ce ți-o port
Mă bucură, mă păzește, mă face întreagă
E atît de puternică încît
uneori nu mai suport
și se revarsă.
Voința mi-a slăbit și parcă lupta e mai grea
de cînd
Nu sîntem doar noi, tu și eu
ci există și o „ea”.
Oare greșesc? nu e-ndoială
oo, dar asta știu prea bine!
Și-ncerc să mă conving pe mine că
Inima-ți e tare și nu te lasă
iar într-o zi voi fi eu cea care va spune:
„Iubirea mea, bine ai venit acasă!”
Lung drum m-așteaptă pînă-n ziua de atunci
și nici ușor, ba dimpotrivă
pavat cu pietre mi s-arată, greu din cale-afară
de urcat
Însă-l voi urca pe brînci,
de durut, o să mă doară,
Dar la sfîrșit știu că m-așteaptă
fericire.

Vei putea tu, suflet pierdut, să încetezi
a te mai zbate?
Să-ncerci să simți, să vezi, să crezi
ceva ce definiție nu are și
poate
o vei putea numi chiar tu
„iubire”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s