De ce nu te-am uitat. Încă.

nuteamuitat

Pentru că am aici, pe perete, lipită cu scotch de culoarea mărului, fotografia cu tine. Pentru că am senzația covîrșitoare că dacă întorc privirea numai și să aprind lampa, mă vei speria cu un sărut. Și mereu mi se pare că în zațul de pe fundul ceștii e inițiala numelui tău.

Știi toate scenele acelea de-un clișeu mieros pe care le vezi întotdeauna în filmele de dragoste? Ei bine, îmi plac, le revăd iar și iar și nu mă mai satur de ele pentru că noi sîntem îndrăgostiții. Noi ne sărutăm în ploaie, eu îți cad în brațe din cer, tu ești băiatul rău pe care îl schimb în bine, tu pentru mine ți-ai părăsi părinții, eu pentru tine aș renunța la școală.

Eu pentru tine simt melodia „Je t’aime” și de-asta nu te pot scoate din minte, din suflet, din tot. Nu te-am uitat pentru că degetele tale le cunosc pe ale mele și știu cum le place să doarmă. Pentru că atunci cînd ești, te-aș vrea ca frate, ca prieten, ca soț, iar cînd nu ești te-aș vrea la fel.

Pentru că încă n-a învățat rațiunea mea să rostească numele meu, și nu al tău lîngă al meu.

Pentru că propoziția se termină cu „încă”, dar voi șterge cuvîntul cîndva.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s