Avem nevoie de oameni.

 

Image

Pentru că nu ne naștem singuri, oricît ar filosofa alții pe tema asta, sîntem parte din carne străină și ne contopim pentru a ne naște din nou. Nu ni se dau variante, nu ni se dă suflare divină în lut rece, trupurile noastre vibrează sub atingerea celorlalți. Avem nevoie de alte degete pe obraji, să ne șteargă lacrimile care altminteri s-ar usca și-ar răbufni mai tîrziu într-un potop. Altă piele care să ne fie înveliș de noapte, altă voce care să ne îndrume, alți ochi care să ne vegheze.

Pentru că gîndurile noastre s-ar izbi ca de-un zid dacă n-ar fi rostite cu voce tare și ascultate de altcineva decît de propria noastră judecată. Ne-am făuri vise și le-am arunca nicăieri dacă n-ar fi cineva în urma noastră care să le culeagă de pe drum în timp ce ne scufundăm în deznadejdi. 

Pentru că altfel nu ne-am putea linge singuri rănile cele mai ascunse ochilor noștri. Nu ne-am alina îndeajuns durerile încît să ne considerăm vindecați, avem o constantă nevoie de tămăduitori, ca niște copaci zdraveni pe dinafară, dar uscați pe dinăuntru. Nu putem lupta singuri cu balaurii din coșmaruri, alții sînt sfinții pe care-i invocăm ca salvatori.

Pentru că aproape de moarte, ni se face brusc frică; nu de neființă, nu de urîțenia chipurilor noastre oacheșe, ci de singurătate. Am vrea să avem o lumînare aprinsă, o lumină călăuză, o vorbă bună la urechile noastre bolnave. Și nu le putem face singuri, oricît de strașnic ne-am dori, avem nevoie de oameni, măcar pe ultimul drum.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s