Cum poti iubi atît de mult.

Image

Cum poți iubi atît de mult încît să-ți fărîmi unghiile de griji, să-ți trosnești degetele așteptînd? Să nu-ți mai simți carnea pe tine, că dacă nu e el să o aprindă, e ca și cum ai avea doar oase; ai putea la fel de bine s-o jupoi și s-o arunci la vulturi.

Dar cum poți iubi cu atîta înflăcărare încît să te așezi covor la picioarele lui, într-o baltă rece, noroioasă, ca mai apoi să-și lase tălpile grele pe spatele tău? Să mergi pe stradă scrijelind zidurile pe lîngă care și-a lăsat parfumul, citind rînduri pe care ochii lui cîndva și-au aruncat lumina. Să-ți dregi glasul vorbind cu buzele lui, că doar pe ele le cunoști și nu ai gustat dulceață din altele.

Și spune-mi acum, cum poți iubi cu înverșunare, fără rațiune, fără vreun impas, să nu cunoști sfîrșit sau supărare și cu toate acestea, să ai atingerea caldă, părintească, de fiecare dată cînd îi mîngîi obrajii? Să îi aprinzi lumini acolo unde el nu vede, să i le stingi pe-acelea care îl orbesc. De unde scoate trupul tău fraged atîta căldură încît să îl aprindă pe-al lui, trup de bărbat, necioplit, dur și rece? Cum poți fi David și Goliat în același timp, să îl dobori și să îl ocrotești deopotrivă?

Trebuie să fie ceva ce cărțile nu știu reda și oamenii pricepe, căci altfel nu-mi pot explica „cum”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s