Ea e acasa

Image

Să nu-ți fie teamă.

E frumoasă, privește-o ca pe un cămin în care, în zilele reci, arde puternic un foc, în cele calde, își ia căldura de la oamenii care îi calcă pragul. Văruiește-i pereții în primăvară, ajută-i să fie stîlpi de rezistență, nu ziduri de pe care varul se dezlipește ca pielea de pe șarpe. Știi bine că s-ar dărîma la prima suflare. Stă în mîinile tale de zidar s-o construiești ca s-o poți privi apoi ca pe-un soare între nori, liniștit și bucuros că ai ochi s-o poți vedea.

Gîndește-te că ușile ei se deschid larg și cu însuflețire cînd tu vii acasă și patul din dormitor ea ți-l încălzește înainte, ca să-ți poți așeza capul în liniște. Dacă scările încep să scîrțîie sau ușile se clatină, nu le lăsa așa, bate-un cui, unge balamalele, repară! Schimbă-le, dacă trebuie, dar nu-ți vinde casa doar pentru că îmbătrînește. Va rezista așa, la fel de primitoare, mult cît o viață de om. Nu uita cîți brazi ai împodobit în sufrageria mare, unde-și ține ea inima, și cîte scrisori ai deschis în pragul de lemn. Te așteaptă ca înainte, tot acolo, cu patul încălzit, să-i deschizi geamurile, să-i lași soarele să intre. Pentru că ea e întocmai ca o casă. Ea e acasă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s