Iti promit

old people are cute

În regulă, hai să fim drepți, cinstiți, să privim înainte, nu cu ochelari de cal. În mod vădit nu trăim cele mai bune timpuri ale vieții noastre. Apele în care ne scăldăm sînt mai tulburi decît cele de la Geamăna, și iată că la suprafață iese să respire, întocmai ca acoperișul bisericii din lac, iubirea. Iubirea noastră, condamnată de timp, de distanță, de orgolii prostești și copilării nejustificate. Ne-am dus luptele cu demonii interiori și i-am stins ca pe niște cărbuni încinși. Apoi am șters 2500 km de pe hartă, ca să putem adormi unul lîngă perna celuilalt. Ne-am ținut de mînă și ne-am aruncat amîndoi într-un gol din care nu puteam ghici atunci decît cîteva promisiuni pe care am clădit premise periculoase pentru un viitor nesigur. Dar întotdeauna am privit înspre același gol, nu am clătinat privirea nici la cel mai orbitor soare.

Am vrut o iubire de bunici, să ne purtăm războaiele aidoma lor. Am știut dintotdeauna că putem rezista timpurilor, că nu e nevoie să ne complacem, că nu trebuie să fim într-o continuă căutare, cînd am găsit în strînsorile noastre de mînă tot ce ne-am dorit. Am găsit generații pierdute, iubiri de care nimeni nu știa, familii pe care doar noi le puteam clădi. Am scormonit cu degetele goale prin ziduri ca să ajungem unul la inima celuilalt și ne-am simțit loviți de noroc cînd am simțit că ele bat la fel. A mea pentru tine. A ta pentru mine. Am știut atunci că ne vom mîngîia durerile unul altuia pînă cînd inimile vor înceta să bată. Și chiar și atunci, a mea se va fi oprit bătînd pentru tine și a ta pentru mine.

Deci dacă numele meu stă scris lîngă al tău într-o carte divină, de ce te încăpățînezi să-l ștergi? Știi bine că altul nu s-ar mai potrivi acolo niciodată. Îți promit că-ți vei mai uda obrajii pentru mine. Că te vei mai lovi de încăpățînarea mea. Că mă voi bloca între ziduri imaginare, că te voi răni fără să vreau, că-mi voi mai arunca hainele pe covor pînă le voi învăța locul printre sertarele noastre. Dar niciodată nu voi înceta să compensez neajunsurile, copilăriile, stîngăciile mele, cu iubire și toleranță. Întotdeauna îți voi săruta mîinile muncite, mîngîia obrajii loviți de ceilalți, spune cuvinte calde cînd toate celelalte te îngheață.

Am să vreau însă, cînd e timpul, să întorci clepsidra, și să faci asemenea. Să nu fugi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s