Incertitudinea din oameni.

Image

Recunoști un om nesigur după mers: spatele i se arcuiește nefiresc, ca unui animal care încearcă să se protejeze, brațele se mișcă din inerție, ca niște corpuri străine atașate de umeri. Îl mai recunoști și după privire, foarte important! Țintește podeaua și o măsoară din priviri pînă aproape de lustruire, nu ridică ochii cu nici o excepție, cu atît mai puțin în toiul unei conversații. Dar cel mai greu e să recunoști omul nesigur sub masca lui de toate zilele. El se ascunde în spatele unei personalități de (cele mai) multe ori joviale, de bunăvoie părtașe la bucurii sociale din cele mai diverse. El analizează cu privirea sub paharul de vin (căci alcoolul îl alimentează cu însușiri pe care nu le are atunci cînd se află în deplină singurătate – curaj, veselie și umor –), pune etichete și se lansează către cele mai scumpe unui om nesigur, exact acelea care îi lipsesc lui. De aceea, el se comportă ca un parazit și își seacă gazda de poftă de viață, energie și bunătate, inoculîndu-i în schimb un soi de amorțeală din care cu greu își va reveni. Greu de acceptat este că omul acesta nu se satură decît foarte tîrziu, căci combustibilul lui în asta constă, și fără el ar reveni la condiția inițială. Așa încît, atunci cînd gazda nu mai are ce să-i ofere, se detașează facil, impasibil.

Deși pare un om aerisit, nesigurul e plin de inhibiții; aflat față în față cu oglinda, își numără frustrările înrădăcinate adînc și găurile sufletești pe care nu va reuși nicicînd să le umple și nici să și le însămînțeze astfel încît să devină de sine stătătoare. Omul acesta nu va ști niciodată cu adevărat ce vrea, dar își va dori, pe rînd, toate lucrurile pe care gazdele sale și le doresc.

Ceea ce îl diferențiază totuși de un parazit obișnuit, este faptul că omul nesigur are conștiință. El pleacă parte pentru că nu mai are cu ce să se hrănească, parte pentru că e conștient de răul ce i-l aduce gazdei. În toată indolența sa, este totuși uman. De aceea i se îngăduie să se strecoare sub piele, i se oferă dragoste și bunăvoință, pentru că nu răutatea îl caracterizează. Paradoxal, el poate fi un bun prieten, un copil ascultător sau un partener de nădejde. Cu toate acestea, dacă nu se îndepărtează la timp, devine un fel de Cenușăreasă: la un moment precis, înfățișarea i se schimbă și caleașca se transformă într-un dovleac.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s