Junghiul sau The slave is free

The slave is free_2
Source: Pinterest

Cînd te ia, nu te mai lasă. Îmbrățișarea lui îți place, dar te doare; ai vrea să-i dai cu piciorul, să-l îmbrîncești în adîncurile minții tale, să pui lacăt amintirii și să-l uiți acolo. Îți pare rău că i-ai făcut loc în casa ta, că i-ai încălzit un scaun și l-ai așezat ca pe tron, l-ai tratat regește. Pentru că a devenit un junghi.

Au început să-ți sîngereze palmele după ce îi mîngîiai obrazul și ochii te dureau cînd îi priveai pe-ai lui. Te-a făcut să-ți pleci capul și s-aștepți să-ți fie tăiat, dar ai rămas mut cînd ți-ai dat seama că îți face la fel de bine ca o pernă sub creștet după un drum lung. Ți-au rămas cuvintele în gît ca o jumătate de măr otrăvit, așa că le-ai înghițit. Pentru prima dată în viață ai rămas fără cuvinte și ai găsit în propria-ți liniște o despovărare cum n-a fost alta. Ți-ai odihnit degetele și ai încetat să mai pui pe foaie povești, pentru că ți-ai dat seama că ai scăpat de junghi și junghiul de tine. Acum poți merge drept și privi înainte.

———————————————-

When it hits you, it never let go. You are crazy about its embrace, although it hurts; you wish you could just kick it out, push it back into your deepest memories, put a lock on it and leave it to rust. You regret for making a room at your table, keeping a seat warm and making it sit comfortable at the throne you built, you have treated it like a king. And you regret it because it enslaved you, it became a pain.

Your palms began to bleed after caressing its cheek and your eyes began to hurt when looking into its eyes. It made you bend yor head and waiting for it to be cut, and that is why you were left speechles when you realised that it was actually as comfortable as a pillow under your head after a long trip. Your words got stuck in your throat like a poisoned half of apple so you had no other choice but swallow them. For the first time in your life, you ran out of words and in your silence you found an incredible relief, like you never did. You have rested your fingers, keeping them from writing stories anymore, because you realised the slave is free, the pain was gone. Now you can walk straight and look forward.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s