Se intampla ceva cu medicii din Botosani

medici-pediatri-botosani
Sursa foto: infostiri.com

Sunt medici și medici. Sunt oameni și oameni. Câteodată, medicii sunt și oameni, dar nu de foarte multe ori. Și nu la Botoșani*. Că suntem la capăt de țară din mai toate punctele de vedere nu mai este un secret, dar că suntem exagerat de vanitoși, avari și plini de sine – asta aveam să o aflu relativ recent. Îi mulțumesc mamei că nu m-a ținut prin spitale când am fost copil. A tratat răcelile cu portocale și banane, cu sucuri acidulate pe care abia așteptam să le beau și cu iubire; nu mă îmbolnăveam, și eu parcă abia așteptam să dau primul semn de febră, să mănânc iar portocale, banane, și să beau suc cu bule, că iubire primeam necondiționat, și când eram cuminte sau nu, bolnavă sau nu.

Vreau ca și copilul meu să aibă pentru ce-mi mulțumi, dar am început cu stângul. Am cunoscut viața de spital prea devreme, când niciunul dintre noi nu era pregătit să înfrunte sistemul ăsta infect din Botoșani. Sau să dea piept cu medicii pentru care documentarea este ceva dintr-o carte SF din viitor sau să țină într-un buzunar câteva bancnote de 50 și în celălalt șervețele ca să-și sufle nasul de atâta plâns. Pentru că DA, am plâns amândoi, și eu, și copilul. Copilul nu merita. Copilul nu merita să fie înțepat de 20 de ori ca să i se atașeze o branulă, nu merita să fie luat cu forța de la sânul meu, nu merita să stea într-un salon încălzit cu porția, nu merita să se nască aici. Dar așa a fost să fie, și a trebuit să ne încurajăm unul pe celălalt, să ne zâmbim unul celuilalt, căci eram doar noi doi într-un spital învechit, rece, și urât.

Sigur, toate spitalele sunt reci și urâte. Nimeni nu vrea să-și petreacă zilele în saloane care miros, în cel mai bun caz, a spirt. Nimeni. Și nu vreau să-mi imaginez prin ce trec bieții oameni pentru care vizitele la spital au devenit parte din cotidian sau, mai rău, pentru care patul de spital miroase a „acasă”. Groaznic. Dar șederile ar fi mai plăcute, timpul ar avea alt preț, tratamentul ar fi mai ușor dacă medicii noștri ar fi mai blânzi, mai orientați către pacienți, mai umani. Dacă ar fi mai responsabili, la curent cu noile studii și descoperiri din domeniu, dacă și-ar dori să fie mai buni cu fiecare răsărit de soare. Dacă în loc să-și lipească buzunarul de coapsa pacientului, și-ar îndrepta mâinile, să îl îmbrățișeze, ar deschide gura să rostească o vorbă bună în loc să-l muștruluiască pentru te miri ce.

Dincolo de toate, înțeleg că medicii din Botoșani sunt oameni, în sensul propriu, cu limite impuse de creierul tot mai obosit. Înțeleg că medicii au o familie a lor, poveștile lor dincolo de porțile spitalului, că acasă îi așteaptă un greu și mai greu, că au zile și zile, ca fiecare dintre noi. Înțeleg că uneori nici cea mai bună cafea nu te poate trezi după nenumărate zile care trec ca și cum n-ar fi, dintr-o gardă în alta, dintr-un plânset în altul, mai ales că la Spitalul Județean „Mavromati” Botoșani mereu e lipsă de medici. Cei tineri nu au curajul să vină, cei mai în vârstă sunt obosiți. Dar cel mai tare mă enervează că, deși eu înțeleg toate chestiile astea, ei nu mă înțeleg pe mine. Ei nu înțeleg că sunt o mamă împotriva tuturor, că e prima oară când țin în brațe o altă viață, de care răspundem în egală măsură și eu, și ei. Că nu mi-e cunoscută terminologia în care ei șușotesc în timp ce eu îi privesc cu ochi speriați, cu speranța în suflet. Că nu e în regulă să-mi trateze copilul ca pe o bucată de hârtie, să îl mototolească, sucească, întoarcă pe toate părțile, înțepe în 20 de locuri (insist pe chestia asta, e traumatizantă rău!!), să nu-i zâmbească măcar o dată sau să îi șoptească o minciună pe ton mieros. Că e copil, că nu știe, nu înțelege, e totul așa greu, așa urât. Știu, unele lucruri sunt necesare, dar tratamentul urât și atitudinea mizerabilă nu e necesară, e chiar indezirabilă și de condamnat! Domnilor doctori, fiți oameni! Lucrați printre copii, cu copii, cu mâini micuțe, cu ochi mari și curioși, cu piciorușe grăsuțe, cu plămâni cât merele, cu stomăcele cât cireșele. Nu vă bateți joc! Nu luați mamele în derâdere, nu le tratați cu atitudine zeflemistă, nu suntem la un show de făcut mișto, nu pentru asta ați învățat atâția ani, nu pentru asta vi s-a dat un talent. Documentați-vă, citiți, luați o gură de aer când simțiți că vi se face greață de condițiile în care lucrați, și mie mi s-a întors stomacul pe dos, vă înțeleg. Dar nu mai chinuiți copiii din lene sau din credința că faceți un bine. Dacă vă depășește un caz, cereți ajutor, fără rușine. Nu sunteți zei, nimeni nu este. Mai bine recunoașteți greșeala decât să nu mai fie cale de întors.

P.S.:

Am scris toate acestea dintr-o furie lăuntrică pe care o simt de când am stat internată pe Secția Digestivi a Secției de Pediatrie din Botoșani, acum două luni. Groaznic. Groaznic. Groaznic. Un medic depășit, prea plin de sine ca să recunoască unele aspecte, prost informat, a fost o traumă. Copilul nu își va aminti, n-avea nici trei luni pe-atunci, dar eu da. Eu nu voi uita vreodată că a plâns până a rămas fără aer pentru că nu s-a găsit o asistentă care să îl liniștească, care să știe să atașeze o branulă ca la carte. Nu voi uita cum îmi căuta sânul pentru alinare, cum se zbătea pentru o gură de lapte perfect, dar cum mi s-a interzis să îi ofer pruncului singurul aliment creat special pentru el – dintr-o lipsă de informare crasă, dintr-o nepăsare a personalului medical care tratează cu superficialitate alăptatul, care respectă ordinele șefului de secție, medic specializat pe bolile digestive, care nu știe că laptele matern ESTE recomandat în enterocolite și enteroviroze (vezi recomandările OMS în acest sens). Care ne-a lăsat să plecăm cu alte boli, mult mai grave, fără tratament. Atunci nu am știut, acum știu.

* Am pus asterixul ăsta pentru că nu toți medicii din Botoșani sunt la fel. Am cunoscut super pediatri, sufletiști și dedicați, modești și deschiși. Da, în Botoșani.

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. Catalina says:

    Felicitari si bravo Cristina! Sunt cuvinte pe care poate putine mame au puterea sa le spuna acelor oameni ce se numesc ” doctori pediatri” durerea din sufletul lor atunci cand copilul tie bolnav! Tocmai de aceea vreau sa zic caci si eu am trecut printr- o perioada grea cu fetita mea si citind ceea ce ti sa intamplat mam ingrozit si am decis sa o duc la un doctor particular , si sa nu o chinui in spitalele noastre! Fetita mea sa nascut in strainatate si nu stiu cum e in maternitatea noastra dar va asigur ca mam simtit minunat si a fost o nastere minunata si fetita sanatoasa! Nu au facut diferente ca sunt straina si nu trebuie sa le umpli buzunarele cu bani sa iesi sanatos din spital! Noi nu vom ajunge niciodata la standardele din strainatate! Si totusi suntem fiinte cu totii!!

    Like

    1. @Catalina, avem si medici buni in Botosani, iar Maternitatea e super, din punctul meu de vedere. Nu am ce sa reprosez moaselor, ginecologului sau neonatologului. Problemele apar la Pediatrie, acolo e jale…

      Like

  2. Miruna says:

    Daca aceasta doamna are cumva in familie pe cineva care lucreza la Psihiatrie,(socru,tata)acel cineva din familia acestei doame care da cu laturi in capul medicilor, a fost vazut lovind cu picioarele un pacient intrnat.

    Like

    1. @Miruna, la care doamnă te referi?

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s