Cartile Ilincai – de ce ii citesc copilului

Mama si copilul citind povesti
Sursa foto: omo.com.br
For English, scroll down

În biblioteca mea au avut mereu loc de cinste marii autori de literatură universală. M-am simțit privilegiată că i-am descoperit, că m-am lăsat îndrăgostită de rândurile lor, că mi-am petrecut nopțile cu ochii mijiți pe literele micuțe. Dar a fost dragoste la prima citire și cu cărțile de povești pentru copii, pe care le-am descoperit nu demult. M-am simțit iar ca la 12 ani, când citeam „Colț alb” – am și acum imaginea în minte: eu, copil poznaș, cu capul plecat în cartea cu copertă lucioasă, în fotoliul ăla vechi din sufragerie, cu mirosul de borș cu cartofi strecurându-se pe sub ușă. Mama era mândră tare, m-a lăsat în ziua aia să citesc, n-am mai avut teme de făcut.

Arta de a citi povesti pentru copii

Nu știu cum va fi copilul meu, dar eu îmi dau silința. Eu vreau să îi transmit dragostea pentru cărți, și cum nu ține de genetică (din păcate), atunci îi voi citi. Îi voi citi seara, înainte de culcare, dimineața, ca parte din ritualul de joacă, când o va durea burtica sau când va vrea să evadeze din lumea asta pe zi ce trece mai rea.

Îmi place să îi citesc micuței mele povești pentru copii, chiar dacă acum nu le înțelege. Chiar dacă acum îmi soarbe buzele, fără să știe de ce se mișcă ele. Se uită cu ochii mari, curioși, la ilustrațiile fantastice, la regi cu urechi de măgăruș și copilași pitici, cât roșiile de grădină de mărunței. Îi citesc în română, în spaniolă, dar cel mai mult, îi citesc cărți de povești pentru copii în limba engleză. Cred că mie îmi place mai mult decât ei acum, sincer. Cel puțin cărțile de la editura Usborne care au british humour de-a dreptul fabulos! Dar dincolo de plăcerea mea personală de a citi (mai exersez și eu accentul pretențios de „would you like a cup of tea?”) îi citesc copilului meu pentru că:

Creez o legatura si mai puternica între noi

16115042_955025834628489_5434798288718292235_n
Poveste dintr-o carte de povesti Usborne

Da, mă bucur de fiecare minut alături de copilașul meu, aș fi nebună să nu o fac. Am trecut de momentele de început, când mi se părea că se sparge dacă o țin în brațe – e fragilă și acum, dar are mintea ca un univers, și vreau să o umplu cu planete locuibile și stele nemuritoare. Adică vreau să fiu acolo când va începe să facă singură alegerile potrivite ei, când va începe să pună cap la cap lucrurile, și, cel mai important, vreau să fiu eu cea care a contribuit în mare parte la asta. Când îi citesc povești pentru copii, suntem doar noi două, într-o lume imaginară. Știu că va veni ziua în care nu vom mai avea timp să ne bucurăm una de cealaltă, știu că mirosului de bebe îi ia repede locul cel de parfum – așa că vreau ca ăsta să fie momentul nostru special forever.

Îl ajut sa îsi dezvolte vocabularul

Ilinca bolborosește câte-n lună și-n stele de când avea mai puțin de 3 luni, și pe zi ce trece descoperă că poate și mai mult. Eu îi sunt alături, o ajut, îi spun multe, că și eu vorbesc ca o moară stricată (așa zic unii, hehe), și, firește, îi citesc povești pentru copii. Deja presimt că va vorbi și prin somn când va fi mai mare. Ah, the joy.

Descopera alte lumi

Cred cu tărie că pe măsură ce va cunoaște cărțile, se va îndrăgosti de ele. Îi citesc de micuță cărți de povești pentru copii pentru că știu că imaginația ei e ca o floare, are nevoie de apă și soare ca să crească, să crească. Deci îi voi citi, îi voi citi, îi voi citi.

Tu de ce îi citești copilului tău?

—-

I have always loved stiffing my library with books written by the great literature titans. It was a privilege being able to discover them, to read their lines, know their thoughts, letting myself fall in love with their writing, spending so many nights with my eyes bonded to their stories. But it was also love at first reading with children’s storybooks, which I have recently discovered. I felt like I was 12 again. I remember it like it was yesterday, myself reading „White Fang”, nestling in that old armchair in the living room, with my eyes glued onto the pages of that shiny covered book, with the smell of my mum’s soup slipping under the door. My mother was so proud, I read all day long, not having to do my homework, what a joy!

The art of reading children’s storybooks

I don’t know if my child will grow up to be a bookworm, but I’m doing my best. I want this love for books to be my legacy, and since the genetics has nothing to do with it (unfortunately), then I will read to her. I will read to her at twilight – just before bedtime, in the morning – as part of our playing ritual, when her tummy hurts or whenever she’ll want to escape from this world which is becoming worst day by day.

I love reading stories to my little one, even though she can’t understand them at her age, even if she stares at my lips moving, without knowing the meaning of it. She just widens her eyes, curiously observing the fantastical illustrations, the kings with donkey years and the children as little as fresh garden tomatoes. I read to her in Romanian, in Spanish, but mostly, I read to her in English. I think sometimes I enjoy it more than she does, honestly, at least since I found out about the magical Usborne books for children, with a really, really fabulous British humour! But beyond my personal reading pleasure (I secretly practice my „would you like a cup of tea?” accent, haha), I read to my child because:

I build a stronger bound between us

Yes, I reaaaly enjoy every minute I spend with my child, I’d be crazy not to. I over passed the very first moments, when it seemed to me that she’ll break into pieces if I hold her in my arms. She’s still fragile, don’t get me wrong, but her mind is like a little Universe, and I want to fill it with lovely planets and immortal stars, which means I want to be there when she makes her own choices, when she begins to understand the way this world works, and, most importantly, I want to take part at this evolution. When I read to her children’s stories, it’s just the two of us in an imaginary world. I know the day will come when we’ll no longer have time to enjoy one another , I know that her sweet baby smell will quickly be replaced by a grownup fragrance – so I want this moment to be our special one.

I help her enrich the vocabulary

Ilinca is bubbling all day long in her own baby language since she was 3 months old, and day by day she’s discovering her new superpowers. I’m always by her side, helping her, telling her all kind of whatnots (since it seems I’m an expert at it), and, of course, I read to her children’s stories.

She discovers new worlds

I honestly believe that, as she discovers the books, she’s going to fall in love with them. I read to her as a little child because I know her imagination is like a flower, it needs water and sun to grow. So I’m going to read and read and read to her.

So what are your reasons?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s