Tu-mi știi toate secretele, rostite sau nu; inventezi altele, doar ca să avem ce ne spune când vei veni. Mă cunoști deja mai bine decât cel care mă cunoaște deja. Știi de ce îmi place să citesc la lumina lămpii, de ce am renunțat la cafea, de ce îmi zboară mintea prin locuri de neimaginat,…
Cartile Ilincai – de ce ii citesc copilului
For English, scroll down În biblioteca mea au avut mereu loc de cinste marii autori de literatură universală. M-am simțit privilegiată că i-am descoperit, că m-am lăsat îndrăgostită de rândurile lor, că mi-am petrecut nopțile cu ochii mijiți pe literele micuțe. Dar a fost dragoste la prima citire și cu cărțile de povești pentru copii,…
Se intampla ceva cu medicii din Botosani
Sunt medici și medici. Sunt oameni și oameni. Câteodată, medicii sunt și oameni, dar nu de foarte multe ori. Și nu la Botoșani*. Că suntem la capăt de țară din mai toate punctele de vedere nu mai este un secret, dar că suntem exagerat de vanitoși, avari și plini de sine – asta aveam să…
Micul artist / The Little Artist
Dintr-o familie în care muzica a fost mereu prilej de bucurie, dar pe care niciun membru nu a dus-o mai departe, Antonio, de aproape 11 ani, este singurul moștenitor al portativului. Părinții se pun luntre și punte pentru ca micul lor artist să-și îndeplinească visul și să îl vadă și pe al lor cum devine…
Eram morti înainte de #Colectiv
Era trecut de miezul nopții când mi-a bâzâit telefonul. Breaking News de la Mediafax: „EXPLOZIE intr-un club din Capitală: 18 morți”… Am pus telefonul jos, am citit cele câteva frânturi de text scrise în știrea în curs de actualizare. M-am cutremurat. Am adormit. Când am făcut ochi, am avut senzația că am adormit cu telefonul…
Junghiul sau The slave is free
Cînd te ia, nu te mai lasă. Îmbrățișarea lui îți place, dar te doare; ai vrea să-i dai cu piciorul, să-l îmbrîncești în adîncurile minții tale, să pui lacăt amintirii și să-l uiți acolo. Îți pare rău că i-ai făcut loc în casa ta, că i-ai încălzit un scaun și l-ai așezat ca pe tron,…
Familia cu drag de scoala
Doris și Larisa sunt o familie fără nume. Nu îi unește o iscălitură pe hârtie, ci doi copii și mult drag de muncă. Drag de muncă pe care l-au moștenit de la părinți, care l-au moștenit de la părinți, care l-au moștenit… Asta în pofida etichetei sub care s-au născut și care ar fi trebuit…
Jurnalistul încaltat.
Primul lucru pe care l-am învățat în facultate: Nu poți face jurnalism adevărat decât înarmat cu o pereche rezistentă de teniși. Mi s-a întâmplat, da, de foarte multe ori, să mă visez Andreea Esca și nu mă puteam abține să nu-mi imaginez ce fraier a fost ăla (în cazul de față, aia) de-a îndrăznit să…
Limba noastra-i o comoara
E toamnă și afară e mai întuneric decât în alte zile, nici strop de soare nu se strecoară printre norii plumburii. Pe drumul către școala „Ion Bojoi” din Flămânzi aleargă copii cu ghiozdane colorate în spate și cât e ulița de lungă merg ușurel, în șir indian, doi câte doi, cu căciulile groase pe frunte….
Noi nu suntem oameni (…)
Dar nici eroi. Nu ne aruncăm în flăcări ca să salvăm pisici adormite în coșulețe de nuiele. Și glasul din spatele portavocii care-l împiedică pe nebun să se arunce de pe acoperiș nu e a noastră. Nu alergăm după rău-făcători pe străzi neluminate și nu știm să îndreptăm arma spre frunți care ascund minți criminale….
Decizii
Mai bine leagă-mi mîinile și aruncă-mă în hăul cel mai adînc. Nu-mi deschide strînsoarea decît cînd îmi voi fi dat ultima suflare, cu buzele pecetluite, tăcute pe veci. Mai bine ia-mi cărțile de pe rafturi și rupe-le paginile, aruncă-le în foc; am să vreau să ard și eu, lasă-mă s-o fac. Nu mă opri. Mai…
Cu picioarele goale
Am purtat încă din adolescență un soi de încălțări care întotdeauna mi-au fost azvîrlite în față, asta după ce ajunseseră să-mi umfle picioarele, de parcă un soi de blestem le-au strîns curelușele și le-au lăsat cataramele să-mi intre-n carne. Mi s-au dat papucii, așa se spune românește; am umblat împiedicată de fiecare dată,…
Just a Regular Blog 