primii paşi…

şi iată-mă intrată într-o lume virtuală… într-o lume în care eu creez, eu sunt stăpână!

am văzut azi doi oameni bătrâni… erau la o ghenă şi scormoneau printre gunoaie, incredibil de murdari şi care miroaseau îngrozitor! bărbatul plângea şi i-a luat capul femeii în mâini, sărutându-i-l… o scenă mai duioasă de atât nu am văzut în viaţa mea.

şi mă întreb: oare ăsta e obiectul blogului meu? să postez întâmplări obişnuite sau mai puţin obişnuite şi să deshid ochii cuiva?

oare asta trebuie să scriu? sau de multe ori să inventez ceva în lipsa de întâmplări? 😐

aş vrea să cred că nu… şi totuşi, întâmplarea cu cei doi “gunoieri îndrăgostiţi” e reală…

câtă dragoste…:X:X:X